Sorin Chiriţă este, din anul 2009, coordonator al Polului de Creştere Constanţa. Am vrut să aflăm mai multe despre activitatea sa profesională dar şi aspecte din viaţa sa personală şi, în acest, sens, i-am luat un interviu.
Sorin Chiriţă s-a născut la 20 mai 1978, în municipiul Constanţa, locul unde s-a şcolit şi, în prezent, îşi desfăşoară activitatea profesională. Provine dintro familie de oameni modeşti, tatăl fiind fost navigator şi actualmente pensionar. În viaţă, părinţii l-au sfătuit să fie perseverent în tot ceea ce face. A muncit, încă din timpul liceului, de la vârsta de 16 ani, lucrând întro fabrică de îngheţată, pe perioada verii. Până la vârsta de 25 de ani şi-a dedicat timpul activităţii de tineret. Câţiva ani buni a militat pentru drepturile tinerilor crezând în principiile de adevăr şi dreptate. În 2005 a trecut printrun accident rutier care avea să-i schimbe un pic optica asupra vieţii. Între anii 2000-2009 a avut mai multe funcţii, printre care director general al Institutului pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, director executiv al Centrului pentru Formare Profesională şi Dezvoltare Regională şi expert economist la S.C. Blasor Group S.R.L. Cu data de 1 septembrie 2009, Sorin Chiriţă este numit Coordonator al Polului Naţional de Creştere Constanţa.
Reporter: Ce studii aţi absolvit?
Sorin Chiriţă: Am absolvit mai multe facultăţi. Printre altele sunt licenţiat în Ştiinţe Economice la Universitatea din Oradea. Am studii postuniversitare în management la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi. Masterat la Universitatea “Andrei Şaguna” din Constanţa, un alt masterat în management, agroturism la Universitatea din Bucureşti. Şcoala doctorală am terminat-o la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Teza de doctorat se numeşte “Eficienţa economică în viticultură” coordonată de prof.univ.dr. Alecu Ion Nicolae.
Din primul salariu pe care l-a câştigat la acea fabrică de îngheţată şi-a cumpărat îmbrăcăminte. Provenind dintro familie simplă a suferit din punctul acesta de vedere. Era tânăr, elev la liceu şi dorea să aibă şi el haine mai moderne.
Rep: La început, aţi fost preşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea Tineretului în România. În ce a constat exact activitatea dvs?
S.C: Pentru mine a fost un proces continuu, încă din timpul studiilor, pentru că m-am dedicat foarte mult în activitatea de tineret. La început am fost un militant al tinerilor. Am condus un grup de organizaţii de tineret. Juridic, ea a fost înfiinţată încă din anul 2000, dar noi informal funcţionam ca şi organizaţie. Eram un fel de lider al tinerilor, lucram cu Organizaţia de Tineret a Federaţiei Sindicatelor Portuare, aşa am evoluat, încă din anul 1998-1999. Eram preşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea Tineretului din România. Ulterior s-a încercat un puci al Organizaţiilor de Tineret pentru recuperarea patrimoniului fostului UTC. Exista pe atunci Direcţia Judeţeană pentru Tineret. Presa prezenta, la acea vreme, lucrurile negativ şi noi eram cei luaţi în vizor, pentru că nu doream decât să recuperăm patrimoniul de la cei trecuţi de 45 de ani, care se dădeau drept reprezentanţii tinerilor, care şi acum având vârsta de 50 respectiv 60 de ani se consideră, în continuare, lideri ai tinerilor şi administrează patrimoniul fostului UTC. Eram tineri entuziaşti, din mai multe organizaţii de tineret, care credeam în ceea ce făceam, şi anume, în dreptate. Eram doar un mic revoluţionar, aveam 22 de ani. Am fost activ revoluţionar până la vârsta de 25 de ani. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. În 2004-2005, m-am retras din această activitate de tineret, cu dezamăgire. Dar am rămas totuşi cu ceva bun. Din toată această activitate, am învăţat multe, am trecut prin multe, lucruri ce mi-au folosit, mai târziu, în carieră. Dezamăgirea cea mai mare a fost că am înţeles prea de tânăr multe lucruri din societatea noastrăm, cu un gust amar.
Rep: Ce s-a întâmplat, mai târziu, cu acel grup de asociaţii?
S.C: Era de fapt fostul UTC, care mă alesese pe mine, în calitate de preşedinte. Asociaţiile diverse s-au dizolva şi au fost preluate de către alţi tineri. Am considerat că de la vârsta de 26 de ani respectiv 27 de ani nu mai avea rost să mai militez.
În 2001 a avut primul proiect finanţat din Ministerul Tineretului şi Sportului, la vremea aceea, pe care l-a coordonat. Până la vârsta de 22 de ani a făcut în paralel atât partea de proiecte cât şi activitatea de tineret. Dar mai târziu şi-a dat seama că poate să fie constructiv şi altfel.
Rep: Cât de greu v-a fost să realizaţi primul proiect?
S.C: A fost foarte greu. Încă din anul 2000, când acel proiect era finanţat de Ministerul Tineretului şi Sportului. Îmi aduc aminte că eram foarte surprins de volumul de hârtii pe care trebuia să-l facem. Să justificăm unele hârtii care se repetau şi nu înţelegeam de ce trebuie să se repete. Au fost primii paşi în înţelegerea legislaţiei naţionale, în coroborarea ei. Cu timpul m-am obişnuit. Mi-am dat seama că unele lucruri chiar sunt utile şi e bine să fie aşa pentru că previn anumite interpretări eronate.
Rep: Din 2000 până în 2009, în această perioadă, aţi avut anumite funcţii, cum ar fi aceea de director IDRU. Cum aţi ajuns să ocupaţi această funcţie?
S.C: IDRU a fost o iniţiativă. În anul 2000, activitatea educaţională şi de formare profesională era, încă, nereglementată, atunci, doar ce apăruse Ordonanţa 26/2000, care reglementa formarea profesională. Împreună cu un grup de experţi am început să lucrăm, să constituim această structură. Mai întâi, în Constanţa, apoi ea şi-a extins activitatea la nivelul întregii ţări. În câţiva ani de zile, a devenit cea mai importantă instituţie din domeniul formării profesionale şi dezvoltării resurselor umane din ţară, lider naţional. Muncă şi eforturi au fost de la început până în 2009, când am devenit coordonator de pol.
La vârsta de 23 de ani, Sorin Chiriţă a avut unul dintre cele mai importante lucruri în viaţă, ce-i lipseşte poate, astăzi, unui tânăr: iniţiativa. Cu mult entuziasm şi încredere în forţele proprii, el s-a integrat întro ehipă de oameni şi împreună au muncit zi şi noapte pentru a realiza ceva.
Rep: Cât de mult v-au ajutat studiile în cariera dvs?
S.C: Nu pot să spun că există vreo şcoală care să te înveţe întrun domeniu, care, cel puţin, pentru mine, era la început.
Rep: Ce aţi învăţat singur?
S.C: Aproape tot. Trebuie să ne dăm seama că managementul modern de dezvoltare a resurselor umane reprezintă un domeniu nou pentru România. De aceea am avut şi succes în anul 2000, pentru că era un domeniu nebătătorit. Şi am putut să fim promotori, să fim printre primii. Să putem să devenim lideri. Aşa erau timpurile de atunci. Până în anul 2000, era o piaţă foarte nereglementată. Primii 10 ani de la Revoluţie au fost foarte nereglementaţi în domeniul programelor, planificării strategice, dezvoltării durabile. Practic am crescut cu ele. Ceea ce a fost un avantaj.
Rep: Primele proiecte pe care le-aţi avut la IDRU?
S.C: Am fost coordonatorul grupului de lucru economic la elaborarea Agendei locale 21 a municipiului Constanţa. Ca director la IDRU, m-am ocupat de formarea profesională la diverse proiecte de cooperare transfrontalieră. Destul de multe proiecte pentru a le putea enumera acum.
Rep: Au fost persoane care v-au îndrumat pe acest drum. Un mentor aţi avut?
S.C: Noi toţi am învăţat unii de la alţii, fiind colegi ne-am susţinut reciproc. Am crescut împreună. Am fost coleg cu doamna Ani Merlă, director la Agenţia Judeţeană de Mediu, cu care colaborez şi acum, în prezent, fiind director executiv al Direcţiei Programe şi Dezvoltare din cadrul Primăriei Constanţa, Adrian Crăciun, Irina Tudorache şi, bineînţeles, susţinerea edililor locali, primari, viceprimari. A fost un mediu constant.
Rep: Vorbiţi-mi despre mediul destul de reticent din perioada 2000-2001, cu care v-aţi confruntat în stabilirea unor relaţii cu primăriile, cu administraţia locală, edilii locali?
S.C: Până în 2008-2009 a existat acel boom economic. Lumea era concentrată pe tranzacţii imobiliare, se câştiga foarte bine. În general, actorii relevanţi erau mai puţin concentraţi pe proiecte. Nu e cazul şi a unor unităţi administrativ-teritoriale de aici din zonă care au înţeles importanţa implementării acestor proiecte. Vorbim de acea Agendă locală 21. În anul 2000 respectiv 2001 nu vorbeam de programe operaţionale ci doar de nişte proiecte finanţate de ministere, ulterior au apărut cele de preaderare, începute cu o oarecare stângăcie. Şi beneficiarii, şi consultanţii şi funcţionarii erau reticenţi unii faţă de alţii. Nu înţelegeau rolul acestor proiecte. Lucrurile s-au reglemetat pe parcurs. Acest plan integrat de dezvoltare urbană (PIDU) are ca exerciţiu de implementare, anul 2006-2013. Din 2012-2020 cred că putem vorbi deja de o experienţă în rândul funcţionarilor care lucrează în gestionarea fondurilor până la beneficiarii şi consultanţii care şi-au înţeles rolul.
Rep: Aţi mai avut funcţia de director executiv Centrul de Formare Profesională şi Dezvoltare Regională. Ce a însemnat acest lucru pentru dvs?
S.C: Da, face parte din activitatea de dezvoltare, de formare profesională integrând Institutul pentru Formare Profesională, Centrul pentru Formare Profesională şi Dezvoltare Regională. Am lucrat şi ca expert evaluator proprietăţi imobiliare. Am făcut evaluări pentru unităţi administrativ-teritoriale destul de multe. Am lucrat în proiecte de infrastructură ca şi consultanţă. O gamă largă de activitate. Totul făcut cu multe efort. Trezit la opt dimineaţa până la 11:00 noaptea, pierdut sâmbete şi duminici pentru a putea fi în pas cu toate. Totul am făcut cu o mare pasiune şi cu mulţi oameni cu care suntem de atâţia ani împreună şi, încă, împărtăşim aceleaşi valori, credem în ele şi niciodată nu uit să-i amintesc.
În cei 11 ani de activitate continuă de proiecte, planuri, strategii, dezvoltarea resurselor umane, evaluări de proprietăţi imobiliare, de consultanţă în proiecte, Sorin Chiriţă a dus o muncă asiduuă şi cu multă credinţă în tot ceea ce realiza. Cu multă modestie în vorbele sale, Sorin Chiriţă consideră că personal nu a avut un merit deosebit întrucât totul s-a lucrat în echipă şi cu mult efort depus.
Rep: Am văzut că motto-ul dvs suna de genul că “succesul în business înseamnă să ştii ceva ce nu ştie şi altcineva”. Ce ştiaţi dvs, la acea vreme, şi nu ştiau alţii?
S.C: Era un motto pe care l-am folosit până în anul 2008. Singurul lucru pe care l-am ştiut a fost să intuiesc cum vor evolua lucrurile în ceea ce priveşte activitatea de dezvoltare proiecte, dezvoltarea resurselor umane, de formare profesională. Am intuit acest lucru şi am ales un domeniu unde am fost pioneri, la acea vreme. Pot să spun că acesta a fost motto-ul şi de aceea am avut şi succes. Dar a fost greu fiind un drum nebătătorit.
Rep: Să înţeleg că nu aţi fost în competiţie cu alte instituţii care să se ocupe de aceleaşi lucruri?
S.C: Era un domeniu destul de incipient. De altfel, competiţia este un lucru favorabil. Cu câţi sunt mai mulţi consultanţi de proiecte cu finanţare nerambursabilă, cu atât calitatea proiectelor creşte. Competiţia aduce plus valoare, nu o văd ca pe o piedică. La acea vreme, nu a fost competiţie. Pe domeniul managementului competiţia a apărut de curând. Oamenii s-au reprofilat pe parcurs.
Rep: Când aţi ajuns coordonator la Polul de Creştere Constanţa?
S.C: Începând cu 1 septembrie 2009. Am dat concursul în august 2009.
Rep: Unde s-a ţinut concursul?
S.C: A fost la Brăila.
Rep: Au fost mulţi candidaţi?
S.C: Au fost mai multe etape de selecţie. A trebuit acordul tripartit semnat între Ministere – Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul de Finanţe şi Agenţia pentru Dezvoltarea Regională inclusiv Hotărârea de Guvern, prin care se desemna şi Polii Naţionali de Creştere ce stabileau nişte cerinţe minime pe care trebuiau să le îndeplinească potenţialii candidaţi: experienţă în managementul proiectelor, în diverse proiecte. Era foarte greu să se califice mai multe persoane. Vorbim de anul 2009, când o cerinţă de experienţă de trei ani de zile însemna ca o persoană, încă din anul 2007, să fii implementat proiecte, ceea e era destul de dificil. Existau mai multe condiţii impuse. Eu porneam la acest drum cu 9 ani de experienţă, în spate, pe aceste proiecte.
În 2009, Sorin Chiriţă şi-a început activitatea la Polul Naţional de Creştere Constanţa cu mult entuziasm. A primit susţinere şi recomandări de la mai multe persoane, inclusiv de la primari, care sunt, în prezent, de culori politice diferite.
Rep: Ce responsabilităţi aveţi în calitate de coordonator? Cum se desfăşoară o zi de muncă pentru dvs?
S.C: Îmi încep ziua cu muncă de teren, pentru că suntem în faza în care participăm la vizite pe teren, vizite de precontractare, la întâlniri cu echipele tehnice care au lucrat pe proiecte, la întâlniri cu evaluatori pe proiecte, la vizite de precontractare. Plus activitatea de birou curentă: rapoarte, analiză a proiectelor care ajung întâi la noi şi primesc viză de a merge mai departe. Ceea ce avem noi ca echipă în atribuţii, în cadrul biroului coordonator Polului de Creştere Constanţa. Despre atribuţiile sale se pot citi mai multe pe site-ul: www.sorinchiriţă.ro.
Rep: Care este rolul coordonatorului de Pol conform HG NR.998/2008?
S.C: Coordonatorul de Pol nu implementează el proiecte ci o fac beneficiarii. Rolul coordonatorului de Pol este de a facilita, urmări, monitoriza Planul de Integrare Dezvoltare Urbană. Noi suntem finanţaţi prin Programul Operaţional Asistenţă Tehnică, practic, ne desfăşurăm activitatea imparţial, în atingerea obiectivelor de dezvoltare a zonei. Unităţile administrativ-teritoriale sunt cele care depun un efort continuu. Sunt încântat, în acest sens, de proiectele iniţiate de primarul Constanţei, Radu Mazăre, de primarul din Năvodari, Nicolae Matei, de primarul de la Eforie, Ovidiu Brăiloiu, de primarul de la Murfatlar, domnul Cojocaru, de doamna primar de la Cumpăna, Mariana Gâju. Plus proiectele domnului Nicuşor Constantinescu de la CJC.
Rep: Vorbiţi-mi despre proiectele pe axa 1.1 POR, aflate în derulare, pe municipiul Constanţa. Care sunt aceste proiecte şi când vor fi finalizate?
S.C:Printre proiectele cele mai importante, pe axa..11 POR, pe municipiul Constanţa în derulare sunt: parcarea de la Spitalul Judeţean, vorbim de abordarea integrată a întregului centru istoric Faleză-Piaţa Ovidiu, străzile care dau în Piaţa, promenada Mamaia de la Perla până la Hotel Bicaz, care va fi reabilitată, de acele pasarele care au un design deosebit şi care vor fi montate în statiunea Mamaia pentru a fluidiza traficul. Faleza din Eforie, care este un proiect important. La acestea, se adaugă proiectele ce vizează lărgirea la patru benzi dintre Constanţa şi Năvodari, reabilitarea de străzi din Murfatlar, Techirghiol, Ovidiu, centrul Spa din Techirghiol, centre de tineret în fiecare comună. Sunt multe proiecte şi care au dus la eforturi atât din partea primarilor cât şi a aparatului lor tehnic împreună cu noi, OIR-ul Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Est, cu autorităţile de management. Scopul tuturor este de a avea aceste proiecte implementate, de a fi realizate la timp şi în conditii reglementate. E un efort considerabil, depus inclusiv de municipiul Constanţa, îl menţionez aici pe viceprimarul Decebal Făgădău, responsabil pe proiecte, care a depus pentru intabulari, un efort contracronometru şi împreună cu echipa tehnică de acolo, personal de execuţie. Am făcut o echipă foarte bună şi cu doamna Ani Merlă, directorul Direcţiei de Programe. La fel şi pentru Năvodari, Ovidiu şi alte unităţi administrativ-teritoriale. Anul acesta şi anul viitor vom avea lucrări finalizate de impact şi de mare ajutor pentru dezvoltarea oraşului.
În privinţa proiectelor depuse pe axa1.1 POR, în proporţie de 99% sunt depuse. Pe lângă aceste proiecte, unităţile admistrativ-teritoriale din arealul Polului Naţional de Creştere Constanţa, mai au şi alte proiecte, care sunt prevăzute în Planul Integrat de Dezvoltare Urbană. Sunt foarte multe finanţate prin Fondul de Mediu, proiecte care sunt finanţate prin POS Transport, prin POSDRU, POSCEE, prin POS Mediu, POAT, PNDR. În general, polul integrează orice fel de investiţie pentru atingerea unui obiectiv comun. Pe axa 1.1 este o sumă fixă, fără a mai intra în competiţie. Este vorba de suma de 90,3 de milioane de euro compus din FEDER şi bugetul de stat.
Rep: Cu cât cofinanţează administraţia locală, în general, proiectele?
S.C: Bugetele locale între 2% pe proiectele de infrastructură şi sociale şi 50% la proiecte economice.
Îi place mult istoria, ultima carte citită, în acest sens, fiind “Istoria religiilor” de Mircea Eliade, pe care a reluat-o. Un film românesc care îi place este “Filantropica”. Un actor pe care îl apreciază pentru rolurile diverse pe care le-a jucat este Gheorghe Dinică.
Rep: Ce proiecte sunt finalizate până acum de unităţile administrativ-teritoriale pe alte axe?
S.C: Proiecte pe dezvoltare urbană: proiecte pe mai multe axe prin programul operaţional regional (POR )şi aici vorbim de reabilitarea Căminului de bătrâni, (mun.Constana), CJC – reabilitări de drumuri, reabilitare de clinici, alte unităţi administrativ-teritoriale au inclusiv cu PHARE, finalizate şi de mun.Constanţa, de preaderare. Proiecte pe diverse programe operaţionale şi pe fondul de mediu, pe diverse finanţări naţionale.
Rep: Sondajele prezentate în presă ne arată că stăm destul de prost la capitolul absorbţia fondurilor europene, un procent undeva de 2- 3%. Cum explicaţi?
S.C: Dar nu contractarea a fost defectuoasă în perioada aceasta, ci pur şi simplu, o lipsă de experienţă profesională. Acel procent mic de absorbţie nu se referă la contractare sau proiecte aflate în implementare ci la rambursarea lor de către autorităţile de management. Cu eforturi va fi un vârf destul de considerabil pe anul 2012, se accelerează şi contractarea şi rambursarea. Au fost destul de multe modificări în ceea ce priveste prefinanţarea. S-a plecat cu prefinanţare cu 15% şi s-a ajuns la 30%. S-a revenit apoi la 10% în două tranşe, ceea ce s-a ajuns la un oarecare dezechilibru al autorităţilor, al beneficiarilor, multe stângăcii, inconsecvenţă. Este primul nostru exerciţiu financiar. Nu am avut o legislaţie coroborată pe aceste tipuri de proiecte, nu avem oamenii pregătiţi, suficienţi de mulţi, finanţe-contabilitate pentru beneficiari.
Rep: Cum vedeţi situaţia în viitor?
S.C: Avem deja o expertiză pe polii de creştere. O abordare integrată a mai multor programe, proiecte, indiferent de sursa de finanţare. E mai mult decât îmbucurător. Din luna august şi până în anul următor, multe proiecte vor fi finalizate cu un mare impact pentru Constanţa. Rolul nostru este să facilităm relaţiile între ministere şi autorităţile locale, legătura între autorităţile de management şi cele locale, unităţile admistrativ-teritoriale, să finalizăm planul de dezvoltare regională. În următoare perioadă, primarii vor avea multe inaugurări, dar merită totul, cu eforturile depuse.
În ceea ce priveşte evoluţia sa profesională, Sorin Chiriţă nu şi-a propus să plece din ţară, chiar dacă i s-ar oferi un post mai bun şi mai bine plătit în altă parte. Consideră că munca în Comisia de la Bruxelles este mult prea tehnică în timp ce el preferă lucrurile finalizate, reale. Pe viitor se vede făcând acelaşi lucru.
Rep: Sunt foarte mulţi şomeri pe piaţa muncii, mai ales, tineri. Ce părere aveţi despre această situaţie?
S.C: Legat de piaţa muncii, am atâţia ani în care am lucrat efectiv în dezvoltarea resurselor umane, în tot ceea ce înseamnă strategii, în acest sens. Vreau să spun că pe lângă faptul că statul român, pe ansamblu, la tot ceea ce înseamnă instituţii publice nu lasă loc oportunităţilor unor tineri de a se afirma în carieră, o mare greşeală este când îi ceri unui tânăr o experienţă, pe care el trebuie să o capete undeva dacă tot i-o cere, şi cei tineri ştiu lucrul acesta, dar şi ei trebuie să depună la rândul lor efortul în a se adapta pe piaţa muncii.
Rep: Când spuneţi adaptare la ce vă referiţi exact?
S.C: Trebuie să înţelegem că dacă au făcut o mie de persoane Facultatea de Drept şi au absolvit întrun an de zile întrun judeţ 1000 de persoane Facultatea de Drept, este de la sine înţeles că noi nu ne vom putea angaja toţi în această ocupaţie. Asta înseamnă adaptare.
Rep: Mediul privat ar putea fi mai flexibil, din punctul acesta de vedere?
S.C: Da este un pic mai flexibil, dar şi el trage aceleaşi tare, nu au timp să investească în oameni, aşteaptă rezultate imediate. E un grad perpetuu şi din partea tinerilor de a ajunge în vârf, ei nu mai au răbdare.
Rep: În ziua de astăzi, este important să te pricepi la mai multe lucruri, să fii mutifuncţional pe piaţa muncii?
S.C: Nu cred că multifuncţionalitatea e o soluţie. Perioada cu multilateral dezvoltaţi a cam trecut. De aceea ne întrebăm, câţi dintre cei care termin Facultatea de Drept sunt specialişti întrun domeniu fiind specializaţi pe drept penal, civil, pe care să te poţi baza, exact acea idee de multilateral dezvoltabil. Dar în momentul în care un tânăr îţi spune că ştie cam orice să facă, concluzia imediată a oricărui angajator e să creadă că de fapt nu ştie nimic.
Se consideră a fi o persoană veselă şi îi place să facă haz de necaz. Este destul de empatic faţă de oamenii care suferă. Apreciază la oameni implicarea în ceea ce fac şi detestă indiferenţa. Îi plac foarte mult animalele. O bună parte din timpul său liber şi-l petrece acasă alături de soţia lui şi papagalul lui drag.
Rep: Putem spune că ducem lipsă de oameni specializaţi?
S.C: Dar şi specializarea se face şi prin răbdarea tinerilor, pentru că investiţia în ei se face treptat. Nu mă refer neapărat la obţinerea de diplome pentru că de fapt prea mult timp s-a pus accent. A fost o perioadă când oamenii ocupau funcţii şi aveau nevoie de diplome. Acum avem nevoie de oameni care să fie experţi iar diploma doar să-i dea dreptul să profeseze meseria aleasă. Trebuie să inversăm puţin valorile. Şi părinţii au un mare rol în a încuraja tinerii să înveţe să se profesionalizeze, să depună eforturi. Eu nu văd de ce sunt doar una, două sau trei ocupaţii, de genul drept, ştiinţe economice, relaţii internaţionale spre care se îndreaptă foarte mulţi tineri care să facă aceste facultăţi? Sunt foarte mulţi tineri care au facultăţi şi fac cursuri de bucătar şi ospătar. E foarte bine că vor să fe mobili pe piaţa muncii. Dar instabilitatea în a-şi identifica un profil vocaţional devine un drum alunecos. De altfel am coordonat şi foarte multe proiecte care sunt şi în derulare prin consiliere vocaţională. Ea ar trebui făcută din perioada de şcoală generală, în a identifica profilul psiho-educaţional al copilului şi a-l direcţiona. Părinţii trebuie să înţeleagă că dacă el are abilităţi, are credinţă, putinţă întrun anumit domeniu, şi abilităţi vocaţionale, ca urmare a unor teste, e bine să fie încurajat în domeniul acela. Noi am ajuns ca meseriile să le demonitizăm. Să credem că importantă este funcţia, nu ocupaţia, nu vocaţia profesională. Demonitizarea profesiei de bază duce la situaţia aceasta.
Nu este o persoană gurmandă şi, în general, mănână mai mult vegetale. Printre băuturile preferate este cafeaua pe care o bea în fiecare dimineaţă. În zilele libere îi place să se plimbe cu barca atunci când îi permite vremea. Ca pasiuni, îi place foarte mult natura, să meargă la munte, în locuri noi. Ca ţări şi-ar dori să viziteze SUA, China, Japonia.
Rep: Ce îmi puteţi spune despre tinerii care doresc să plece în străinătate? De exemplu, foarte mulţi absolvenţi de medicină ne pleacă din ţară.
S.C: Sunt foarte mulţi absolvenţi de medicină care spală duşumelele destul de frumos în altă ţară spunând că sunt medici. Dacă cei care absolvă facultăţi în mediul din România, ce nevoie ar avea Germania de mii de absolvenţi de Facultate de Drept, de inginerie şi management, în ţara lor? Vorbim de fapt de salarii, de un câştig imediat. În străinătate este adevărat că poţi să te duci ospătar să lucrezi, dar în niciun caz pe meseria ta. Cazurile sunt rare în care poţi lucra acolo pe domeniul tău. Vorbim de domenii foarte specializate: cum ar fi medicii specialişti, rezidenţiaţii. Nu se aplică întregii comunităţi de absolvenţi de facultăţi, de studii superioare.
Rep: Ce i-aţi sfătui pe tineri în acest sens?
S.C: Trăim întro ţară liberă, dar ei riscă să-şi consume tinereţea în a avea aşteptări peste măsură. Orice tânăr care vrea să intre pe piaţa muncii trebuie să depună un efort considerabil, în a se specializa, chiar în a face voluntariat. Ştiţi că noi nu prea ştim de instituţia voluntariatului, studenţi care să vină în practică, să facă voluntariat, să înveţe ceva, foarte greu găseşti. Ţin să precizez că o condiţie pentru a fi admis la diferite Universităţi din Marea Britanie este să fi arătat tocmai un voluntariat credibil pentru care eşti şi verificat. Ce te împiedică pe tine tânăr student să petreci câteva ore pe săptămână şi să faci practică? Dacă vor să stea acasă sau prin baruri e problema lor. Întotdeauna trebuie să existe un început de undeva, să capeţi experienţă, să te cunoască cineva. În viaţă ca tânăr nu poţi să nu faci nimic.
Notă: Mulţumin domnului Sorin Chiriţă pentru interviul acordat.
