“Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) atenţionează că de la 1 aprilie farmaciile nu mai pot elibera fără reţetă algocalminul, dar şi alte medicamente care conţin metamizol, potrivit unei decizii a ANM din 2010, coroborată cu reglementările europene în domeniu”, titrează 9am.ro cu litere cât jumătate de pagină ştirea preluată de pe mediafax.ro
Ideea e că utilizarea nesăbuită a medicamentelor care conţin metamizol (Algoremin, Fabocalm, Metamizol Solacium, Algiotop, Algoblock, Algocalmin, Algozone, Alindor, Metamizol Farmacon, Quarelin, Novocalmin, Sintocalmin, Centralgin) pot cauza anumite efecte adverse, printre care agranulocitoză şi anemie aplastică.
Domnii de la Uniunea Euopeană şi-au adus aminte de un studiu din perioada ’80-’86 în care, din vreo 107 milioane de subiecţi din mai multe ţări s-a constatat un număr de 257 de cazuri de agranulocitoză şi/sau anemie aplastică, rezultând o medie de 2.4 cazuri la un milion de subiecţi. România n-a raportat nici măcar un caz.
http://bayazidt.wordpress.com
Pe rând acum. Când privesc numele medicamentelor de mai sus mă simt ca într-un restaurant, cu un meniu cu delicatese în faţă. Nici nu ştiu ce să iau prima oară. Să iau Algocalmin sau Algozone? Încep cu un Novocalmin pe post de “mizilic” şi las Algiotop-ul la desert? Sau mai bine servesc ceva uşor, o salată de Alindor cu puţin Algoblock presarat, pentru gust? Analgezicele (cele menţionate mai sus reprezentând o infimă parte din marea lor familie) fac parte din istoria noastră, a românilor , din moştenirea noastră, din spiritul românesc. Există familii în care prima întrebare care se pune după o zi grea la muncă e “Unde e Algocalminul?” în loc de futila “Unde e copilul?” sau, de-acum depăşita “Ce avem de mâncare?” . Există români care uneori cumpără mai des analgezice decât pâine şi care întotdeauna cumpără mai des analgezice decât carne şi/sau alcool de calitate.
Cât despre rata de îmbolnăvire, e într-adevăr considerabilă. 2.4 oameni la un milion de subiecţi. Iar cei aproape 5 din două milioane nici macăr n-au murit. Sunt curios dacă toţi cei 107 milioane de subiecţi erau consumatori fideli de metamizol sau dacă de fapt, o parte din ei nu sufereau de afecţiunile enumerate mai sus din alte cauze. Oricum, mergând pe aceeaşi idee, zic să scriem o petiţie la Uniune în care să le cerem să interzică, spre exemplu, florile şi bocii. Florile, pentru că au polen, care polen atrage albinele, care albine ne înţeapă cu acele, care ace pot aduce pe unii oameni în şoc anafilactic, care şoc anafilactic poate provoca decesul. Aceasta schemă logică are rolul de a vă face constienţi de riscul la care vă expuneţi în preajma florilor. La fel se întâmplă şi în preajma unui pinguin, unei bănci din parc, unui fir de praf, unui pix verde cu pastă neagră şi unei şcolăriţe cu ghiozdan roz . Eterna poveste a drobului de sare. A mai fost una asemănătoare cu usturoiul şi cu arsenicul, acum ceva vreme.
Cert e că de la 1 aprilie nu veţi mai putea cumpăra medicamente cu metamizol fără o reţetă emisă de un medic. Aşa că, fuga la marmacii (care-s un fel de farmacii cu <<mămăitze>> pe post de farmaciste) şi cumpăraţi metamizol ca şi cum viaţa voastră ar depinde de asta. LA PASTILE, ÎNAINTE!
*Despre interzicerea bocilor, data viitoare.
*Şi da, şi articolul ăsta e tot un pamflet şi tot ca atare trebuie tratat.
